Observarea, înțelegerea și ajungerea la rădăcina declanșatorilor noștri

„Nu pot!” copilul nostru scâncăie în timp ce face un sandviș cu unt de arahide și jeleu.

Fiind de furie, începem să țipăm fără să ne gândim.

De ce reactionam asa? Copilul nostru pur și simplu întâmpină probleme în a face un sandviș, dar plângerea lui ne enervează și ne enervează. Cuvintele sau tonul vocii lor ne pot aminti de ceva din trecutul nostru, poate din copilărie; acest stimul este cunoscut ca declanșator.

Ce este un declanșator?

Antrenorul de relații Kyle Benson definește un declanșator ca „o problemă care este sensibilă la inima noastră – de obicei ceva din copilăria noastră sau o relație anterioară”. Declanșatorii sunt „butoane” emoționale pe care le posedăm cu toții, iar când acele butoane sunt apăsate, ni se amintește de o amintire sau de o situație din trecut. Această experiență „declanșează” anumite sentimente în noi și reacționăm în consecință.

Acest tip de reacție este înrădăcinată adânc în creierul subconștient. La fel de Mona DeKoven Fishbane afirmă înIubirea cu creierul în minte: neurobiologie și terapie de cuplu, „amigdala caută în mod constant pericolul și declanșează o alarmă atunci când este detectată o amenințare; această alarmă trimite mesaje în tot corpul și creierul care declanșează un comportament de luptă sau de zbor.”

Când suntem declanșați, toate simțurile noastre sunt intensificate și ni se aduce aminte, conștient sau subconștient, de un eveniment din viața anterioară. Poate că, în acel eveniment trecut, ne-am simțit amenințați sau în pericol. Creierul nostru devine conectat să reacționeze la acești factori declanșatori, depășind de obicei gândirea logică, rațională și mergând direct într-un răspuns condiționat de „luptă sau fugi”.

De exemplu, să presupunem că părinții noștri aveau așteptări extrem de mari de la noi când eram copii și ne-au mustrat, pedepsit sau chiar bătut atunci când nu le-am putut îndeplini. Dificultatea copilului nostru de a face un sandviș ne poate aminti de eșecul nostru de a îndeplini așteptări atât de mari, așa că am putea răspunde la situație așa cum au făcut-o cândva proprii părinți.

Cum să vă observați și să vă înțelegeți declanșatorii

Există multe modalități de a naviga în situațiile care ne declanșează. O modalitate este să observăm când reacționăm la ceva într-un mod care se simte inconfortabil sau încărcat inutil de emoții extreme. De exemplu, ne-am putea da seama că să țipi la copilul nostru pentru că s-a plâns că a făcut un sandviș a fost o reacție exagerată pentru că ne-am simțit îngrozitor după asta. Când se întâmplă acest lucru, să ne asumăm reacțiile, să ne cerem scuze și să ne acordăm timp pentru a le deconstrui ne poate ajuta să ne înțelegem declanșatorii.

În acest caz, s-ar putea să ne amintim că ne-am luptat să ne legăm pantofii într-o zi, ceea ce ne-a întârziat la școală. Mama sau tatăl nostru, care acum întârziau ei înșiși, țipa la noi că suntem atât de incompetenți, ne-au pocnit în picior și ne-au apucat pantofii pentru a termina de legat, lăsându-ne să plângem pe podea și să ne simțim lipsiți de valoare. În acest exemplu, am fost învățați că nu putem arăta slăbiciune sau incapacitate și că trebuie să fim puternici, altfel vom fi pedepsiți, rușinați sau răniți fizic.

În prezent, dificultatea copilului nostru aduce în discuție acel incident traumatizant din copilăria noastră, chiar dacă inițial nu suntem conștienți de el. Dar a deveni conștient de acest declanșator este primul pas pentru a trece dincolo. Odată ce deveniți conștienți de declanșarea, puteți să-l recunoașteți, să înțelegeți raționamentul mai profund din spatele lui și să răspundeți calm și rațional data viitoare când vă simțiți declanșat.

Pe măsură ce exersăm să observăm și să înțelegem reacțiile noastre exagerate, devenim mai adaptați la factorii declanșatori care au provocat aceste reacții în noi. Și pe măsură ce devenim mai în acord, putem începe să lucrăm pentru a deveni mai conștienți de motivul pentru care am reacționat așa cum am făcut-o.

Gestionarea declanșatorilor prin practicarea atenției

Un alt mod puternic de a înțelege și gestiona declanșatorii noștri este să exersăm să fii atent. Când ne permitem să reflectăm și să medităm, putem începe să ne observăm gândurile și sentimentele în mod obiectiv, ceea ce ne permite să simțim când suntem declanșați și să înțelegem de ce. Dacă menținem un sentiment de conștientizare, care necesită practică, ne putem detașa de astfel de factori declanșatori atunci când apar și, în schimb, ne putem întoarce să răspundem la declanșatorii noștri rămânând calmi, gânditori și prezenți.

Odată ce am început să înțelegem declanșatorii care au apărut din propria noastră copilărie și modul în care copilul nostru, atunci când este frustrat de a face un sandviș, ne-a apăsat „butoanele”, putem răspunde scuzându-ne pentru reacționarea exagerată, căutând să înțelegem de ce sunt supărați și oferindu-ne ajuta-i. Această metodă de a vă gestiona declanșatorii vă va ajuta să răspundeți calm și pașnic, oferindu-vă abilitatea de a face față provocărilor zilnice cu echilibru, fără a permite trecutului să vă dicteze răspunsurile.